Poliția călcată de hoți

Mare tupeu. Să te bagi până în ograda Poliției ca să dai cu șmangla. Bine măcar că era vorba de Poliția de Frontieră. Aia de închide ochii la traficanți. Probabil că e obișnuită să privească numai cu un ochi la ce se întâmplă și să se prefacă mereu că nu vede câte ceva.

Bun, nimeni nu crede cu adevărat că au fost niște hoți chiar așa de curajoși încât să intre în depozitul Poliției. E clar că trebuie să fi avut ei niște complici. Doar dacă nu cumva respectiva instituție și-o fi angajat vreo firmă de pază care să-i protejeze „obiectivul”. Asta ar fi hilar de tot. Dar nu imposibil în România, nici improbabil.

„Tacâmuri” îmbunătățite

Silicoane în gambe. Asta chiar nu mă așteptam să urmeze. (Articolul de e site-ul Realitatea e chiar nasol scris, zici că-i reclamă mascată.) Cică îs bune să nu se mai vadă parantezele dintre picioare… Oare unde se mai pot implanta silicoane? Îmi închipui că dacă poți să îți pui în gambe, nimic nu te oprește să-ți umfli și bicepșii sau pectoralii. Mă refer acum la bărbați.

Dar treaba cu gambele e tare. Poți opta pentru tradiționalul silicon. Sau pentru grăsime din cultura proprie. Atâta că grăsimea se dispersează după câțiva ani. Însă siliconul poate rezista până la 10 ani. Și după aia? O iei de la capăt? Io credeam că astea-s pe viață, dar se pare că nu.

Îmi și imaginez un meci de fotbal între niște tipi cu gambe retușate. Un fel de balet de urși – cum zice Țuțea. Triblingul se face în zonă, fără contact fizic cu adversarul care ar putea suferi deformări în timpul jocului. Mișto chestie. Să-ți dai în judecată adversarul pentru că te-a păgubit de o… pugă de silocon. Demențial!

Cristian Diaconescu

Se destramă sau nu se destramă? PSD-ul adică. Variantele de răspuns sunt:

1. Nu se destramă.

2. Se destramă, dar, de fapt, nu se destramă.

3. Se preface.

Ceea ce se întâmplă cred că e fațadă. S-ar putea ca d-l Cristian Diaconescu să fie foarte sincer, chiar să fi demisionat datorită verticalității sale. Asta nu înseamnă că în spatele acestui spectacol nu există mișcări de culise mult mai semnificative decât ar putea fi o astfel de demisie din PSD.

Apropo, Iliescu s-a retras sau nu până la urmă? Că așteptam verdictul final al congresului și n-am mai apucat să-l aud.

Chiar și hod-dog-ul?

Nu m-aș fi gândit niciodată că forma hot-dog-ului poate constitui o problemă… medicală. Dar iată că creierele odihnite ale unor pediatri s-au gândit. Și, decât să jignească odraslele contribuabilului, spunându-le să nu mai înfulece atât de hulpav, preferă să schimbe forma produsului. Nici acadelele nu mai au forma potrivită.

Va trebui inventat ceva mai puțin hidrodinamic. Ceva cu obstacole din loc în loc, care să solicite în așa măsură mandibula, încât mâncăciosul nesătul să renunțe și să îngurgiteze mai puțin de 500 g. o dată.

În timp, probabil că vor trebui modificate și gustul, culoarea sau mirosul. Ca să devină mai puțin apetisant. Și ca pe umerii tinerilor mâncăi să nu mai apese povara responsabilității de a se opri. S-ar putea modifica și conținutul. În loc de cârnaț, să apară un morcov sau un dovlecel.

Mircea Geoană

Era de aștepta ca Mircea Geoană să fie pus pe făraș. Partidul nu mai putea suporta. Nici nouă nu era prea ușor, că deja dăduserăm în violet de atâta gargară. Poate ne învinețeam și sucombam cu toții. De penibil.

E bine că l-a tras – deocamdată – și pe Vanghelie după el. Păcat însă că unul precum Cristian Diaconescu și-a ales prost tabăra. Nu-l supectez decât de proastă orientare politică. Se întâmplă la omeni cu bun-simț (așa îl bănuiesc a fi).

Orgoliul Stelei

Steaua începe cu stângul. Dar nu cu stângul lui Hagi, ci cu stângul ăla ghinionist. Mândria lui Becali e șifonată, dar nu compromisă. Reîncarnarea lui Mihai Viteazu nu poate să cedeze așa ușor.

E interesant de văzut cum vor evolua lucrurile. La echipa asta e plin de orgolii. Fiecare suporteraș are ambițul lui… Iar acest ambiț se războiește cu marele ambiț de patron. Și iaca așa, toată lumea știe ce e de făcut. În cel mai pur și rău stil românesc posibil.

Institutul Cantacuzino

Întrucât i-a expirat standardul de bune practici, Institutul Cantacuzino a rămas fără autorizație pentru producția de vaccinuri. ANM zice că e vorba de neîndeplinirea standardelor europene.

Cel mai probabil însă e vorba de interese. În România, standardele europene sunt invocate numai când e nevoie să se acopere un furtișag sau o mânăreală.  Altfel ar trebui să acceptăm că ANM e extrem de corect. Posibil. Dar greu de crezut. Când vine vorba de coloși farmaceutici ce dispun de bani fără număr, orice intervenție în defavoarea unui jucător de pe piață este mai mult decât suspectă.